Prima pagină > Fără categorie > Decizie publică a avocatului pe cauza jurnalistului Ghenadie Brega împotriva Procuraturii municipale Chişinău

Decizie publică a avocatului pe cauza jurnalistului Ghenadie Brega împotriva Procuraturii municipale Chişinău


DECIZIE PUBLICĂ A AVOCATULUI pe cauza jurnalistului Ghenadie Brega împotriva Procuraturii municipale Chişinău / 31.02.2012 mun. Chişinău

Avocatul Roman Zadoinov, examinînd adresarea jurnalistului Ghenadie Brega, privind violarea drepturilor fundamentale ale omului de către Procuratura municipiului Chişinău a stabilit următoarele:

ÎN FAPT

  1. Cetăţeanul Ghenadie Brega este liber  jurnalist de profesie, care activează inclusiv în domeniul protecţiei drepturilor fundamentale ale omului.
  2. La data de  9 octombrie 2011 jurnalistul Gh. Brega, aflîndu-se în mun. Chişinău, parcul central, a încercat să facă înregistrări video a sosirii publice în mun. Chişinău a unui oficial din Federaţia Rusă. La o distanţă de aproximativ 500 de metre de la locul aflării oficialului, el a fost oprit de către un grup de poliţişti, care l-au numit ţăran şi i-au interzis să treacă în locul aflării oficialului sau să se apropie măcar de acest loc. Poliţiştii au percheziţionat geanta şi lucrurile personale a jurnalistului fără a întocmi vre-un act în acest sens.
  3. La data de 22.12.2011 la procuratura mun. Chişinău din partea jurnalistului a fost depusă o plîngere împotriva acţiunilor ilegale ale poliţiei. Jurnalistul a cerut printre altele stabilirea şi atragerea la răspundere penală a poliţiştilor vinovaţi în depăşirea atribuţilor de serviciu şi repararea prejudiciilor.
  4. Pe data de 25 ianuarie 2012, jurnalistul a fost înştiinţat printr-o scrisoare poştală de către Procuratura municipală Chişinău precum că a fost emisă o ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale la plîngere  înregistrată. La scrisoare nu era anexată nici o ordonanţă la care se referea procurorul. Pentru a clarifica situaţia şi a primi copia ordonanţei jurnaslistul la data de 31.01.2012  s-a prezentat la procurorul Lucia Arsenii pentru a obţine acest document dar a fost refuzat.
  5. Mai mult decât atât, procurorul a chemat poliţistul din paza procuraturii să-l dea afară din birou pe jurnalist cu petiţia pentru că acesta filma discuţia.
  6. Poliţistul nu a explicat de ce intervine şi l-a dat afară din biroul procurorului. Acelaşi poliţist i-a îngrădit accesul la cancelarie şi la şeful procuraturii mun. Chişinău, spunând ca nu are voie să intre şi că nu este zi de primire. Jurnalistul a insistat că e o urgenţă, dar a fost ţinut pe holuri procuraturii timp de jumătate de oră. Într-un final a ieşit procurorul Diacov şi l-a alungat pe poliţist, spunându-i să-şi caute de treabă. Tot el a dispus eliberarea imediată a unei copii după ordonanţa solicitată de jurnalist. Procurorul Diacov a evitat să se pronunţe pe marginea acţiunii procurorului L. Arsenii care dă cetăţenii afară din birou.
  7. La examinarea situaţiei avocatului a fost prezentată înregistrarea video realizată de jurnalist Gh. Brega.

ÎN DREPT.

  1.  În sarcina avocatului a fost pusă întrebarea dacă procuratura şi cet. Gh. Brega au acţional conform legii sau nu.
  1. Legislaţia pertinentă.
  2. Constituţia R. Moldova prevede:

CONSTITUŢIA
din  29.07.1994

CONSTITUŢIA REPUBLICII MOLDOVA

Publicat : 18.08.1994 în Monitorul Oficial Nr. 1     art Nr : 1     Data intrarii in vigoare : 27.08.1994

Articolul 4

Drepturile şi libertăţile omului

(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului se interpretează  şi  se aplică în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica  Moldova  este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale.

Articolul 8

Respectarea dreptului internaţional şi a

tratatelor internaţionale

(1) Republica  Moldova  se  obligă să  respecte  Carta  Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional.

(2) Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional  conţinînd dispoziţii  contrare  Constituţiei va trebui precedată de o revizuire  a acesteia.

Articolul 24

Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică

(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.

(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante.

(3) Pedeapsa cu  moartea este abolită. Nimeni  nu  poate fi condamnat la o  asemenea pedeapsă şi nici executat .

[Art.24 modificat prin L185-XVI din 29.06.06, MO106/14.07.06 art.502]
[Art.24 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]  Originalul art.24

Articolul 25

Libertatea individuală şi siguranţa persoanei

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.

(2) Percheziţionarea,  reţinerea  sau arestarea unei  persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.

(3) Reţinerea nu  poate depăşi  72 de ore.

(4) Arestarea se face în temeiul  unui  mandat, emis de judecător,  pentru o  durată de cel  mult 30 de zile. Asupra legalităţii  mandatului  se poate depune recurs,  în condiţiile legii, în  instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul  arestării  poate fi  prelungit numai  de către judecător sau de către  instanţa  judecătorească,  în condiţiile legii, cel  mult pînă  la 12 luni.

(5) Celui reţinut  sau  arestat  i se aduc de îndată  la  cunoştinţă motivele  reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea – în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.

(6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut.

[Art.25 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]

Articolul 26

Dreptul la apărare

(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale.

(3) În tot cursul  procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

(4) Amestecul  în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege.

Articolul 27

Dreptul la libera circulaţie

(1) Dreptul la libera circulaţie în ţară este garantat.

(2) Oricărui cetăţean al Republicii Moldova îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a ieşi, de a emigra şi de a reveni în ţară.

Articolul 28

Viaţa intimă, familială şi privată

Statul respectă şi ocroteşte viaţa intimă, familială şi privată.

Articolul 32

Libertatea opiniei şi a exprimării

(1) Oricărui  cetăţean  îi  este garantată  libertatea  gîndirii,  a opiniei,  precum şi libertatea exprimării în public prin cuvînt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

(2) Libertatea  exprimării  nu poate prejudicia onoarea,  demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

(3) Sînt interzise  şi pedepsite prin lege contestarea şi defăimarea statului  şi  a  poporului,  îndemnul la război  de  agresiune,  la  ură naţională,   rasială   sau  religioasă,  incitarea  la   discriminare, la separatism teritorial, la violenţă publică, precum şi alte manifestări ce atentează la regimul constituţional.

Articolul 34

Dreptul la informaţie

(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi ingrădit.

(2) Autorităţile  publice, potrivit competenţelor ce le revin,  sînt obligate  să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra  treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la  informaţie  nu trebuie să prejudicieze  măsurile  de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională.

(4) Mijloacele  de  informare  publică,  de  stat  sau  private, sînt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(5) Mijloacele de informare publică nu sînt supuse cenzurii.

Articolul 53

Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică

(1) Persoana  vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un  act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.

(2) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate  prin erorile săvîrşite în procesele penale de către organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti.

Articolul  54

Restrîngerea exerciţiului unor drepturi  sau

al unor libertăţi

(1)  În Republica Moldova nu  pot fi  adoptate legi  care ar suprima sau  ar diminua drepturile şi  libertăţile fundamentale ale omului  şi cetăţeanului.

(2) Exerciţiul  drepturilor şi  libertăţilor nu  poate fi  supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege,  care corespund  normelor unanim recunoscute ale dreptului  internaţional şi  sînt necesare în interesele securităţii  naţionale, integrităţii  teritoriale, bunăstării  economice a ţării, ordinii  publice, în scopul  prevenirii  tulburărilor în masă şi  infracţiunilor, protejării  drepturilor, libertăţilor şi  demnităţii  altor persoane, împiedicării  divulgării  informaţiilor confidenţiale sau  garantării  autorităţii şi imparţialităţii  justiţiei.

(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.

(4) Restrîngerea trebuie să  fie proporţională cu situaţia care  a determinat-o şi  nu poate atinge existenţa dreptului  sau  a libertăţii.

[Art.54 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]

Articolul  55

Exercitarea  drepturilor şi a libertăţilor

Orice persoană îşi exercită drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să  încalce drepturile şi  libertăţile altora.

[Art.55 modificat L351/12.07.01, MO90/02.08.01 art.699]

  1. CEDO prevede: Articolul 3

Interzicerea  torturii

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

  • Articolul 6

Dreptul la un proces echitabil

  1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate  împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori a securităţii naţionale  într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci când, în împrejurări speciale publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
  • Articolul 10

Libertatea de exprimare

  1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
  1. Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
  • Articolul 13

Dreptul la un recurs efectiv

Orice persoană, ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de prezenta convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale.

  • Articolul 17

Interzicerea abuzului de drept

Nici o dispoziţie din prezenta Convenţie nu poate fi interpretată ca implicând, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a desfăşura o activitate sau de a îndeplini un act ce urmăreşte distrugerea drepturilor sau a libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie sau de a aduce limitări mai ample acestor drepturi şi libertăţi decât acelea prevăzute de această Convenţie.

  1.  Lege nr. 982 din 11.05.2000 prevede:

LEGE Nr. 982
din  11.05.2000

privind accesul la informaţie

Publicat : 28.07.2000 în Monitorul Oficial Nr. 88-90     art Nr : 664
  • Articolul 3. Legislaţia privind accesul la informaţie

(1) Legislaţia privind accesul la informaţie are la bază Constituţia Republicii Moldova, tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi include prevederile altor acte normative care reglementează raporturile ce ţin de accesul la informaţie.

(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme decît cele cuprinse în legislaţia naţională, se aplică normele tratatului sau acordului internaţional.

  • Articolul 4. Principiile politicii statului în domeniul accesului la informaţiile oficiale

(1) Oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face cunoscute informaţiile oficiale.

(2) Exercitarea drepturilor prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol poate fi supusă unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei.

(3) Exercitarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol nu va implica în nici un caz discriminarea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau pe origine socială.

  • Articolul 5. Subiecţii prezentei legi

(1) Subiecţi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.

(2) Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt:

a) autorităţile publice centrale şi locale – autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova, Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească;

b) instituţiile publice centrale şi locale – organizaţiile fondate de către stat în persoana autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial;
c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale, inclusiv de informaţii cu caracter personal.

c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă, păstrează, dispun de informaţii oficiale.

[Art.5 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

(3) Pot solicita informaţii oficiale, în condiţiile prezentei legi:

a) orice cetăţean al Republicii Moldova;

b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova;

c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.

  • Articolul 6. Informaţiile oficiale

(1) În sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.

(2) În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate:

1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea):

a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris;

b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie;

c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze;

d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără ajutorul unui alt articol sau mecanism;

e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic;

2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al prezentului alineat;

3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.

(3) Informaţiile oficiale nedocumentate, care se află în posesia furnizorilor (persoanelor responsabile ale acestora), vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în ordine generală.

  • Articolul 7. Informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată

(1) Exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate prin lege organică şi care corespund necesităţilor:

a) respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane;

b) protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei societăţii.

(2) În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informaţiile oficiale nu poate fi îngrădit, cu excepţia:

a) informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
[Art.7 al.(2), lit.a) în redacţia  LP 66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]

b) informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie, tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare (transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor;

c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţie, accesul la care poate fi admis numai cu respectarea prevederilor articolului 8 din prezenta lege;
c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal;
[Art.7 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.05.12]

d) informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală, interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane – aspecte reglementate de legislaţie;

[Art.7 al.(2), lit.d) modificată prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]

e) informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.

(3) Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat, furnizorii de informaţii sînt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine restricţii conform legislaţiei, indicîndu-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele sintagme: „secret de stat”, „secret comercial”, „informaţie confidenţială despre persoană”. Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.

(4) Nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît interesul public în cunoaşterea informaţiei.

(5) Nimeni nu poate fi pedepsit pentru că a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.

  1. Legea nr. 64 din 23.04.2010 a. Prevede:

LEGE Nr. 64
din  23.04.2010

cu privire la libertatea de exprimare

Publicat : 09.07.2010 în Monitorul Oficial Nr. 117-118     art Nr : 355     Data intrarii in vigoare : 09.10.2010
  • Articolul 3. Libertatea de exprimare

(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei.
(2) Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează.
(3) Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrîngeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
(4) Restrîngerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut la alin. (3) şi doar în cazul în care restrîngerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectîndu-se echilibrul just dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat.
(5) Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură sau la violenţă.

  • Articolul 4. Libertatea de exprimare a mass-mediei

(1) Statul garantează libertatea de exprimare a mass-mediei. Nimeni nu poate interzice sau împiedica mass-media să răspîndească informaţii de interes public decît în condiţiile legii.
(2) Mass-media are sarcina de a informa publicul asupra problemelor de interes public şi de a efectua, în conformitate cu responsabilităţile sale, investigaţii jurnalistice în probleme de interes public.
(3) Pe lîngă garanţiile prevăzute la art. 3, libertatea de exprimare a mass-mediei admite şi un anumit grad de exagerare sau chiar provocare, cu condiţia să nu se denatureze esenţa faptelor.

  1. Aprecierea avocatului.
    1. 13.   După cum se vede din imaginile video realizate de jurnalist – ultimul s-a prezentat la procuratura mun. Chişinău pe un caz propriu iar după refuzul procurorului în eliberarea unei ordonanţe care viza drepturile jurnalistului el a scos din geantă o cameră de luat vederi şi a început să fixeze ilegalităţile comise de procuror.
    2. 14.  Din imaginile examinate s-a constatat că procurorul interzicea jurnalistului înregistrarea video a discuţiei petrecute. Tot odată din imaginile video se vede că reclamantul invoca dreptul de a fixa faptele pe cînd procurorul nu aducea argumente legale în favoarea interzicerii filmării.
    3. 15.  De asemenea din imaginile înregistrate se vede că jurnalistul a cerut de la procuror să justifice legal cerinţele sale privind stoparea filmării faptelor. Procurorul la rîndul său nu a putut prezenta jurnalistului nici un argument plauzibil privind existenţa legislaţiei care ar interzice înregistrarea discuţiei între procuror şi jurnalist.
    4. 16.  Avocatul consideră că aceste fapte ale procurorului reprezintă o ingerinţă în dreptul jurnalistului de a fixa informaţii.
    5. 17.  Conform art. 54 Constituţiei RM, care este legea supremă, este prevăzut că În Republica Moldova nu  pot fi  adoptate legi  care ar suprima sau  ar diminua drepturile şi  libertăţile fundamentale ale omului  şi cetăţeanului. Exerciţiul  drepturilor şi  libertăţilor  nu  poate fi  supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege,  care corespund  normelor unanim recunoscute ale dreptului  internaţional şi  sînt necesare în interesele securităţii  naţionale, integrităţii  teritoriale, bunăstării  economice a ţării, ordinii  publice, în scopul  prevenirii  tulburărilor în masă şi  infracţiunilor, protejării  drepturilor, libertăţilor şi  demnităţii  altor persoane, împiedicării  divulgării  informaţiilor confidenţiale sau  garantării  autorităţii şi imparţialităţii  justiţiei. Prevederile alineatului legii nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. Deasemenea restrîngerea trebuie să  fie proporţională cu situaţia care  a determinat-o şi  nu poate atinge existenţa dreptului  sau  a libertăţii.
    6. 18.  Conform art. 10 CEDO  Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
    7. 19.  Aceleaşi drepturi sunt prevăzute şi în diferite legi organice ale R. Moldova.
    8. 20.  Cu alte cuvinte jurnalistul avea dreptul de a fixa informaţia privind faptele, care au avut loc în incinta procuraturii municipale şi de a le răspîndi ulterior atîta timp cît procurorul nu a adus argumente plauzibile şi legale privind justificarea amesticului în acest drept.
    9. 21.  Avocatul nu exclude că în fiecare caz aparte pot exista circumstanţe speciale, care ar cere, conform legii şi principiilor unanim recunoscute – limitarea dreptului la fixarea şi răspîndirea unei informaţii. Tot odată în cauaza dată procurorul nu a putut aduce jurnalistului nici un argument legal.
    10. 22.  Avocatul consideră că atîta timp cît procurorul nu aduce motive legale pentru limitarea dreptului de a fixa şi răspîndi informaţii din domeniul public de către un jurnalist, – acţiunile jurnalistului sunt legale.
    11. 23.  Deasemenea în prezenta cauză procurorul a chemat poliţistul de pază, care a interzis jurnalistului să efectuieze înregistrări video a evenimentelor petrecute.
    12. 24.  Avocatul consideră că această acţiune reprezintă o ingerinţă în dreptul jurnalistului de a fixa faptele. Atîta timp cît această ingerinţă nu a fost justificată în  mod legal – ea este ilegală şi nejustificată.

Avocatul Roman Zadoinov

Categorii:Fără categorie
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: